Filantropica ieseana

Intr-o duminica in fata la Select vine spre mine un barbat la vreo 50 de ani, mers hotarat, repezit, voce panicata: “domnu aveti o secunda??!” Din ochii lui rosii stau sa izbucneasca lacrimile. “Am nevoie de 1 leu sa-mi iau o garnitura!!!” continua pe un glas precipitat de parca, ontologic vorbind, Fiintarea universului ar fi depins de o simpla si banala garnitura de robinet de la chiuveta. Ca doara nu se referea la garnitura in sensul unei portii de cartofi prajiti langa o bucata mare de piept de pui.

“N-am!”, i-am raspuns procesand datele situatiei: era duminica seara la ora 21, de unde vroia omul sa cumpere garnitura?? Deci e teapa clar, am gandit departandu-ma de sarman. Hmm…dar daca omul are acasa inundatie si copilasii lui striga de zor dupa taticul lor plecat dupa ajutor? Si doara nu ma face pe mine 1 ron! In fond si Hristos spune sa ne dam si haina celui ce ne cere camasa. In concluzie, nu i-am dat nimic.

Dupa aproximativ o luna, langa Moldova Mall, aceeasi persoana cu lacrimi in ochi: “domnu, va rog, n-aveti 1 ron sa-mi iau o garnitura”? M-am gandit sa-i spun ca-i dau 1 ron daca face 10 genuflexiuni acolo pe strada, dar m-am enervat si i-am zis ca daca-i fut una sare gardul.

Data viitoare ii fac poza.