Meseria e o bratara

Imi amintesc de o discutie de cand eram adolescent si pierdeam noptile aiurea taind frunze la caini. Eram afara vreo 5-6 baieti, din care unul ne tinea infatuat si atotstiutor, o mica prelegere: “bai, pe mine ma doare in pula, cu liceu pe profil “confectii” o sa-mi gasesc tot timpul de munca! Iar Icsulescu asa cum il vedeti voi amarat, o sa aiba tot timpul de-un pachet de Carpati, tot timpul veti avea nevoie sa va-ncarcati brichetele!!!”. Nu cred ca mai e nevoie sa precizez faptul ca Icsulescu incarca brichete in zona garii cat era ziulica de lunga.

Anii au trecut, omuletul a luat-o-n mana cu confectiile lui cu tot, Icsulescu mai traieste si acum daca n-o fi mierlit-o, cert e ca nu mai incarca brichete din lipsa de clienti. S-o fi facut lustragiu, cine stie!

Nu trebuie sa credem foarte mult in vorbe de genul “tot timpul o sa fie nevoie de meseria cutare sau de produsul cutare”. Insusi termenul “meserie” a devenit prea ingust pentru societatea informationala in care traim, in care interdisciplinaritatea este cuvant de ordine. Cineva ar putea sa spuna ca totusi, acum tendinta in occident e sa fii supraspecializat, expert intr-un anumit domeniu. Corect, doar ca respectivul expert e supraspecializat pe un domeniu, cunoscand bine inca unul sau doua domenii adiacente.

In concluzie, meseria e o bratara si cam atat. Restul e poveste.