Retentia fecala la bloggeri

Sper ca v-ati dat seama pana acum de faptul ca noi astia care ne dam de zor pe “social media” suntem veniti de undeva de departe, de pe planeta Blogosphera. Un pic rupti de realitate, un pic ciupiti de orgoliul ca am  reprezenta ceva in online, desi ne dam seama rational ca online-ul (mai exact zona social media) nu e ceva de anvergura, ceva ce atrage interesul maselor, totusi emotional ne credem stapani ai pamantului.

Ce factori psihologici sunt implicati in dorinta de a fi activ in social media? De ce aproape toti prietenii mei sau simpli cunoscuti nu sunt activi pe net, desi au acces la internet de multi ani? Pur si simplu nu ii intereseaza. In cele ce urmeaza am sa incerc sa punctez cativa dintre acesti factori, cu mentiunea ca nu exista o ordine ierarhica intre aceastia.

-narcisism - fiecare din noi avem o doza de narcisism, mai mica sau mai mare.  Daca unora le place sa se auda vorbindu-se, in online, majoritatii ii  place sa se “auda” scriindu-Se, comunicandu-se pe sine insasi prin scris.

-bloggingul ca functie catharctica – blogul e un spatiu al defularii. Cum exista la nivel societal o agresivitate crescuta, blogul este folosit ca un instrument al defularii perfect. Cunoasteti acele persoane care fata in fata au un anumit comportament, iar pe un online (messenger de ex) au o agresivitate crescuta.

-aspectul ludic al personalitatii – poate cel mai important din toti factorii, e felul matur de a ne “juca”, de a ne da pe “scena”. Verificam in permanenta daca au mai aparut backlinkuri, trackbackuri, daca mai avem un mesaj nou, daca cineva a mai scris ceva despre noi. Suntem un fel de personaj intr-un joc virtual, scopul jocului fiind un numar cat mai mare de cititori. Aici ar merge o paralela cu retentia fecala in cazul copiilor de 2-4 ani, al doilea stadiu al evolutiei libidinale. “Placerea” acumularii de backlinkuri in online este echivalenta cu “placerea” obtinuta de copii in cazul acumularii materiei fecale cu specificarea faptului ca in primul caz, asa zisa placere este amplificata de  statutul social mai mic sau mai mare obtinut in urma unei defecarii mai mici sau mai spectaculoase in spatiul virtual public.

Acumularea (urmata implicit de comparare) de backlinkuri, comentarii samd are un numitor comun cu:

-retentia fecala sub aspect psihanalitic

-zgarcenia, unul din aspect izvorat din interpretarea psihanalitica a retentiei fecale

-compararea organelor sexuale intre adolescenti

-aspectul ludic al personalitatii

-predispozitii spre individualism

Pe aceleasi considerente ca cele prezentate mai sus, vad blogosfera mai mult ca o comparatie publica a eu-rilor (sau poate ca o comparatie a eu-rilor publice); datorita subiectivitatii unui demers comparativ  intre diferite articole, idei si in cele din urma intre individualitati, se recurge automat la obiectivizare prin compararea unor variabile de tip cantitativ: backlinkuri, numarul de comentarii, pagerank, pozitie in zelist si alte date cuantificabile. Este desigur o pseudo-obiectivizare, nu cel mai comentat blog poate fi si cel mai bun, nu articolul cu cele mai multe backlinkuri e cel mai bun samd.

Tin minte un caz, si aici permiteti-mi sa folosesc un limbaj profan, o fetita din Italia nu vroia sa faca caca. De cateva luni aceeasi problema, nu vroia si pace! Se albastrea la fata, i se umflau ochii in cap ca la melc, ii aduceau parintii olita colorata cu fluturasi, Andree Marin, alea alea. Nimic, singura solutia era clisma! Nu intru mai departe in explicatii savante, va spun doar atat: o sa ajunga o bloggerita de succes! (sursa foto)