Ridzi nu stia sa zica

….rau, ratusca, ramurica!

Stiti ca era (e) la moda printre borfasii alesi sa declare reporterilor “cred in justitia romana” atunci cand aparea suspiciunea ca ar fi comis o ilegalitate.

Si vine  Ridzi si spune “cred in nevinovatia mea!“  Hehe, cum naiba sa crezi in nevinovatia-ti proprie? Acolo esti sigura fato!

Masterat pentru popor

Cei de la ASE Bucuresti au bagat un master in marketing online.  Pariez ca 90% din viitorii studenti nu au acum nici blog, nici cont pe Twitter. Si habar nu au ce e ala Adwords. In  schimb stiu ce e ala banner.

Brandofilia

-Stateam de vorba prin 1995 cu un amic proaspat absolvent de ASE (Marketing) si-mi spunea fericit ca a trecut un interviu dur la firma SHELL, pentru un banal post la o banala benzinarie Shell. Cica postul n-ar fi fost intocmai dupa dorintele lui, dar conta pentru el ca pe cartea de munca sa fie trecut numele unei companii gigant.

-In 1990, sponsorul oficial al mondialului de fotbal a fost “Adidas Torsion”, cine avea Torsion era Dumnezeu pe pamant.

Intr-o societate nedezvoltata sau mai bine zis o societate nepenetrata de multa vreme de capitalism, mesajele publicitare ajung la inconstientul consumatorului aproape in forma arhetipala.  Aspectul cognitiv este suprimat sau mai degraba mulat dupa emotia de moment provocata de spot. Intai avem exclamatia “wow”, iar apoi intregul sir al rationamentelor axiologice se muleaza pe “forma” emotiei. Cu cat e mai puternica emotia, cu atat elementul cognitiv se muleaza mai bine. In termeni profani si usor paradoxal, un soi de gandire emotionala. Evident, nu conteaza doar intensitatea emotiei, nu poti vinde bomboane daca arati copii sfartecati de tramvaie.

Puterea unui brand transcede culturi, limbi, tocmai pentru ca nu are valoare intrinseca; daca ar avea, accidental ar intra in conflict total cu alte culturi diferite. Valoarea este extrinseca, sursa valorizatoare gasindu-se in fiecare din noi. Noi suntem terenul fertil pe care se dezvolta brandul, capitalul financiar, uman sau logistic reprezentand “ingrasamantul”. Nu ca marketerii si armate intregi de profesionisti creeaza un brand, ci  noi, restul ii rugam s-o faca, suntem disperati dupa lucrurile perfecte, gingantice, inter-galactice, intrand sub obladuirea unui brand cand acesta devine puternic.

Ce ne-a impiedicat in 90 sa nu luam de buna reclama de la Adidas Torsion? Probabil nimic. Am vrut-o cu dinadinsul, la fel ca si amicul cu Shell, la fel cum primii angajati de la McDonald’s din ro se mandreau cu jobul lor. Am cautat-o cu lumanarea si-o vom cauta pana ne vom stinge ca specie. O specie afiliata emotiei data de brand si reinvestita in acelasi brand, ca un cerc vicios din care nici macar nu vrem sa scapam. Brandul e un Frankenstein caruia ii dam viata, suntem subjugati de personalitatea lui (de fapt e personalitatea noastra ideala oglindita in el)  si nu renuntam foarte usor la el, desi devine un adult razgaiat, un canibal ce se hraneste cu vise de copii vietnamezi.

Suntem o specie data dracului…

Suprasaturatia

La inceput a fost Cuvantul. Apoi Reclama rudimentara, muta, sterpa, dar cu impact fenomenal de mare. Pe urma au aparut mai multe reclame, ca sa iasa in evidenta trebuiau sa fie altfel decat restul. Cine reusea primul sa fie original, acela prima o felie mai mare de tort.

La inceput a fost Blogul. Apoi au aparut mai multe bloguri. La inceput era de-ajuns sa comentezi pe Blogul Suprem ca sa primesti multe vizite. Apoi blogurile s-au inmultit atat de mult, incat comentand pe Blog, nu mai primeai decat 5 vizite. Ca sa ai vizitatori, trebuia deja sa fii foarte bun si altfel.

La inceput a fost Softpedia. Apoi ti-ai dat seama ca ai nevoie de ceva mai mult decat simpla informatie. Aveai nevoie de Facebook, de comunitate. Dar totul era prea static, asa ca ti-ai facut cont pe Twitter.

Acolo unde se aduna masele, acolo apare si marketingul, deturnand cu cateva grade scopul initial al organismului gazda. Din calitatea de user al unui site, al unei comunitati, devii potential client al…tuturor: al sitului pe care activezi, al agentilor de vanzari care misuna organizat pe net, al PRistilor, al SRIstilor. Tu nu mai esti tu, nu esti cel ce crezi ca esti, ci esti CLIENTUL, esti INFLUENTUL, esti poate NEGLIJABILUL, la rubrica SI ALTII, totul segmentat prin prisma manualului de vanzari. Din cautator de aur te transformi in cautator de trafic, depinzi de cifrele seci ale traficului, ale ratingului pe care il verifici aproape zilnic, milioane de oameni, zilnic, ca un joc SIMS jucat la scara planetara, cu puncte, cu itemi, cu twitter, cu facebook, cu bonusuri, cu premii.

Devine din ce in ce mai greu sa fii altfel, iar a fi tu insuti nu mai e demult o solutie. Am inceput sa ne uniformizam mult prea mult…

Focus-grupul slabiciunilor noastre

Niciodata nu mi-a placut focus-grupul ca metoda de cercetare, sunt prea multe variabile ce nu pot fi controlate. Din cauza conformismului social subiectii au tendinta de a da raspunsuri mulate pe expectantele moderatorului, acest conformist social fiind alimentat si de remuneratia primita de subiect pentru participarea la focus grup.

Un caz real, vine la mine un amic si ma intreaba daca folosesc serviciul x. In pofida faptului ca nu-l foloseam, a zis sa merg inchis si sa declar ca-l folosesc pentru a participa la un focus grup destul de bine platit pentru acea perioada. Nu am participat, dar alti cunoscuti s-au combinat, foamea fiind mare in studentie. Precizez ca amicul respectiv era chiar moderatorul!

Poate sa vina Isus Hristos si sa-mi spuna ca focus grupul e ok daca e desfasurat in conditii optime, ca tot nu-l cred; natura umana e atat de imprevizibila, alunecoasa, conformista, pervertita si coruptibila incat a trage de limba subiectul mai mult decat trebuie e curata barbologie.